Azerbaidjan - aşa da!

De când am scris postul acum câteva zile despre noile destinaţii exotice, mi-a intrat în minte Azerbaijan şi am vrut să văd cu ochii mei ce e atât de special de trebuie să fie inclus în aceeaşi listă cu Macao, Seoul sau Doha. Şi cum un drum până acolo ar fi durat cam mult şi sunt un pic ocupată cu diverse examene şi proiecte în perioada asta, am recurs la căutări pe net. Şi nu mică mi-a fost surpriza la sfârşitul zilei când am tras linie şi am pus totul cap la cap.

Mai exact, am făcut o listă de lucruri care chiar merită văzute în această ţară caucaziană. Majoritatea sunt în sau în preajma capitalei Baku, dar asta e un lucru normal pentru majoritatea ţărilor în dezvoltare – excepţie face România, unde îndreptăm turiştii străini oriunde numai către Bucureşti nu! Nu o să prezint decât câteva, dar vă invit să daţi la rândul vostru un mic search pe google sau wikipedia, pentru a completa lista mea:

1. Centrul vechi din Baku – cu monumente şi părţi dintr-un sistem de canalizare datând din secolul 7, acest obiectiv turistic a fost primul din Azerbaijan inclus în patrimoniul UNESCO. Pentru detalii, accesaţi pagina aceasta.

Ce m-a frapat pe mine a fost, însă, altceva – promptitudinea autorităţilor azere şi dorinţa clară de a-şi vedea ţara promovată. Dacă în 2003 cei de la UNESCO înscriau centrul vechi din Baku pe lista monumentelor istorice în pericol din cauza lucrărilor defectuoase de întreţinere şi a zonei geografice propice cutremurelor, după nici 6 ani, aceiaşi specialişti înlăturau particula „în pericol” din coada distincţiei, ţinând cont de eforturile comunităţii locale de „scoatere la lumină” a obiectivului şi a întregului oraş. Nu pot să zic decât BRAVO!

2. Complexul petrografic Gobustan – o rezervaţie naturală pe un deal/versant/masiv muntos, spuneţi-i cum vreţi care, în câteva sute de hectare, aduce laolaltă toate fenomenele geografice pe care geografia din clasa 8a ne învăţa să le considerăm unice pt ţara noastră – au şi ei un câmp de lapiezuri mai mare chiar decât am văzut la Ponoare (nu ştiu dacă aţi fost până acum să vedeţi Podul Natural şi peştera şi toate cele, dar pentru mine au reprezentat o maaaare dezamăgire), chei şi pietre erodate în forme ciudate de vânt şi ape şi vulcani noroioşi care trimit Pâclele Mari la colţul de ruşine.

În plus, unde n-au venit sătenii din preajmă ca să-şi facă locuinţe din pietre vechi de mii de ani, ca la Sarmisegetusa, găsim şi nişte pietroglife (cuvânt nou pe ziua de azi) de prin anii 10.000 ÎNAINTEA EREI NOASTRE!

Şi mai are încă ceva care pe mine m-a încântat în mod deosebit – se numeşte Gaval dash şi se presupune a fi un fenomen unic în lume: o piatră muzicală. Apparently, dacă o loveşti cu un obiect de piatră scoate sunete melodioase, ca de tamburină.

Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă şi singuri : http://www.youtube.com/watch?v=SqFwp85QGOk

3. Turnul domniţei (tot Baku) – datând din secolul 12 (!) a fost înscris în patrimoniul UNESCO de monumente istorice acum vreo 10 ani. Turnul le este atât de drag azerilor încât  este figurat şi pe câteva bancnote şi timbre. Povestea numelui este cât se poate de romanţată, având mai multe variante. Fie este vorba despre o domniţă (fiica sau sora unui rege) care, pentru a scăpa de prizonieratul la care era supusă (de către tată, soţ sau frate) s-a aruncat din vârful turnului în valurile mării Caspice, care veghează asupra cetăţii, fie se referă la faptul că turnul nu a fost niciodată luat cu forţa de către armatele vrăjmaşe, ducând, deci, cu gândul la virginitatea unei femei.

4. Palatul Shirvanshahs – Palatul Şahului Shirvan (secolul 15) – Baku (of course) – O construcţie imensă din piatră ce dă impresia de monolit, atât de cursive îi sunt liniile. Se presupune că e situat pe un vechi pământ sacru/loc de rugăciune medieval şi a fost scos la iveală de mai puţin de 100 de ani, de săpăturile arheologice. Cu toate astea, este perfect conservat, de iniţial nu înţelegeam diferenţa de nivel faţă de restul oraşului...

5. Piaţa centrală (piaţa fântânilor) Baku – Reprezintă partea modernă a oraşului şi locul unde au loc spectacole şi diverse manifestări- ceva gen „la fântâni” la Unirea, doar că, în toată piaţa sunt împrăştiate vreo 20 de modele diferite de fântâni arteziene, care mai de care mai avangardiste ca model, cu lumini, cu muzică sau mai ştiu eu ce.

Cam atât pentru azi despre Azerbaijan, deşi eu consider că sunt motive mai mult decât suficiente ca să atragă atenţia împătimiţilor de călătorii. Şi, hai să fim serioşi, natura a creat mai multe locuri spectaculoase pe glob, palate sunt peste tot, la fel şi ruine sau pieţe mondene. Ceea ce mi-a plăcut în mod special a fost grija populaţiei şi a autorităţilor pentru puţinul pe care l-au avut, care s-a dovedit în cele din urmă a nu fi chiar de colo. Când alţii (a se citi românii) au primit mai mult decât puteau duce... sau decât i-ar fi interesat. Vorba aia, Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n sac.

P.S. Menţionez că, în timp ce căutam informaţiile astea, mi-am amintit că am mai fost o dată intrigată de Azerbaijan şi perspectivele sale ca destinaţie turistică – nu mai ţin minte ce turneu de tenis era pe EuroSport şi, în timpul muuuuultelor pauze publicitare, dădeau mai multe filmuleţe pt promovarea turismului în câteva ţări (doar pentru asta cheltuise şi Madam Udrea vreo câteva milioane de euro, nu?)

Filmuleţele respective (care mi s-au părut, by the way, foarte reuşite) le puteţi vedea aici  şi aici.

Deci... nu-i aşa că vă cam surâde o vizită în Azerbaijan?