Istanbul - 2 continente, 2 lumi paralele de o parte si alta a Bosforului = 1 oras fascinant

Stramtoarea Bosfor mi-a parut mai degraba o falie. Vechiul Constantinopole e strabatut de o bariera oarecum impenetrabila, desi sunt vreo doua poduri care leaga aceste 2 maluri si nenumarate feriboaturi care impanzesc marea mai ceva ca meduzele.

Si culmea! Diferenta zdrobitoare nu se justifica prin separatia continentelor. Chiar daca apartine de Europa, in orasul vechi m-am simtit mai coplesita de Islam decat in regiunea asiática. Nu, diferenta absolut inexplicabila se resimte la nivel economic, social si chiar urbanistic. Odata ce treci podul sau parasesti ambarcatiunea, mizeria si mirosul devin mai pregnante, agitatia strazilor nu mai e doar un zumzet vivace, iar preturile se injumatatesc.

Mi-am rezervat o zi intreaga pt partea asiatica, dar in cateva ore deja epuizasem lista „to do” din ghidul meu turistic (pe care de altfel il recomand, pentru ca nu multe obiective au informatii si in limbi de circulatie internationala). Am vazut un fost palat transformat intr-o fortareata, unde gardul din sarma ghimpata si soldatii inarmati pana-n dinti m-au impiedicat sa fac poze structurii impozante, vechea cladire a universitatii si cateva geamii. In vremea asta, malul european ma imbia cu palatul Topkapi, moscheile monumentale si superbul Dolmabahce, un cristal mai pretios decat Versailles, avand in vedere contextul inconjurator.

5 lira-10 lira. Special for you

Un „must” pe agenda oricarui calator prin acest oras il reprezinta cele 2 bazare acoperite: cel egiptean pt ceaiuri, mirodenii si dulciuri si Grand Bazar pt... orice altceva de la aur si smaralde la covoare si tricouri cu Galatasaray.

Preturile (daca sunt afisate) variaza: de la dublul la de patru ori valoarea obiectului respectiv si, oricat de priceput ai fi in arta de a negocia, (recomand sa recurgi la scene dramatice, iesiri furtunoase, figuri uimite sau indignate) ceva ieftin tot pe strada se gaseste, sau la chioscurile de ziare, care ocazional vand si felurite suveniruri.

Dar nu toata Turcia inseamna negocieri in tarabe inghesuite. In partea noua a Istanbulului, am descoperit o combinatie de Calea Victoriei si Lipscani. Mai pe scurt, piata Taksim, unde strada principala te imbie cu magazine in toata regula, iar daca te aventurezi pe una din stradutele care se deschid perpendicular, vei fi asaltat de zecile de chelneri sau patroni de restaurante, intr-o mare de mese hiperaglomerate si o galagie vesela.

Allah, ma auzi? – o revelatie religioasa

Mi s-a parut absolut fenomenala trecerea atat de fireasca pe care Istanbulul, fost leagan al crestinatatii, a facut-o catre Islam. Am fost realmente mai miscata de turci decat de asa zisii fanatici arabi din Egipt sau Emirate. Zecile de minarete care strapung linia orizontului sunt absolut impresionante, iar daca nimeresti si in timpul uneia din cele 4-5 rugaciuni zilnice, chiar daca nu intelegi nimic din glasul poruncitor al imamului, nu poti sa nu te simti usor umil.

Acelasi sentiment de nimicnicie umana m-a cuprins si la intrarea in Hagia Sofia (Aya Sofya), vechea catedrala a lui Constantin cel Mare, unde am simtit ca insel istoria, inchinandu-ma la ramasitele de icoane crestine, in vreme ce, peste drum, in Sultanahmet (cunoscuta mai degraba sub numele de Moscheea Albastra) sute de turci ingenuncheau in fata lui Allah si a Profetului.

M-am obisnuit in cele din urma si cu slujba de la 5 dimineata, devreme ce hotelul meu era asezat nu langa una sau doua, ci trei (!!!!) geamii.

All in all, nu pot decat sa recomand orasul, cu bune si rele, sultani si minarete, baclavale si Nastratini.

Teşekkür (multumesc) ca m-ati citit si va invit sa va impartasiti propriile experiente legate de Istanbul sau Turcia in general.