Top 10 destinaţii exotice - unde strangem bani sa mergem

Tocmai când strânseseşi destui bani ca să te dai drept următorul Ţânţăreanu şi să iei la rând toate insulele exotice care se termină în I – Fiji, Bali, Hawai şi altele – a venit momentul să-ţi schimbi planurile de vacanţă, pentru că, în 2011, destinaţiile exotice sunt… cel puţin deosebite.

10. Beirut, Liban

Aşa numita capitală a distracţiei în Orientul Mijlociu (whatever that means… mi-e greu să-mi imaginez pe cineva din O.M. petrecând noaptea într-un club), Beirut este un oraş plin de energie, cu zgârie nori şi clădiri de sticlă care răsar la tot pasul, ca ciupercile după ploaie. Traficul este o nebunie (nu rare fiind ambuteiajele de Hummer-uri!!!!), iar oamenii sunt party animals. O destinaţie din ce în ce mai căutată de europeni.

9. Doha, Qatar

La rând pentru a găzdui Cupa Mondială la fotbal din 2022, capital Qatar-ului se presupune că va atrage muuuulte milioane de vizitatori încă de anul acesta. Cea mai bogată ţară din lume ca PIB/loc (a luat déjà locul Dubaiului drept Capitală a Golfului), după ce în urmă cu câteva sute de ani era un biet sat de pescari şi braconieri de perle. Safari în deşert, bazare vechi şi plaje însorite pe insule artificiale – ai tot ce ţi-ai putea dori. 

8. Sarajevo, Bosnia & Herzegovina

Cine ar fi crezut că vecinii din belicoasa Bosnie, atât de încercată de conflicte, ar putea concura pentru titlul de cel mai frumos oraş al Europei de Est (Bucureşti e pe undeva prin topul ăsta? Haha!) Înconjurat de dealuri, cu alei vechi pietruite şi restaurante rustice, Sarajevo pare a fi locul ideal pentru un sejur romantic.

7. Seoul, Coreea de Sud

Oraşul îmbină caracterul high-tech al capitalei japoneze cu “tupeul” Hong Kong-ului. Are cei mai prietenoşi localnici, ceea ce nu prea e obişnuit printre asiatici, dar veniturile din turism înregistrate până acum par să le fi schimbat şi mentalităţile.

6. Baku, Azerbaidjan

Pe malul mării Caspice, capitala Azerbaidjanului surprinde prin lux şi bun-gust. Se pare că poţi cumpăra orice cu banii de pe petrol! Pieţele agitate, bulevardele elegante şi galeriile te vor ţine ocupat pe timpul zilei, pentru ca noaptea să ţi-o petreci într-un local select.

5. Kopaonik, Serbia

Noul slogan al staţiunii este “Skiază cu campionii!” Într-adevăr, raportul de calitate/preţ la serviciile oferite de vecinii sârbi te va face să te gândeşti de două ori înainte să rezervi vacanţa aia pentru la iarnă în Austria sau Elveţia. Cea mai modernă pârtie de ski din Europa, cu 21 de aparate de urcat şi cea mai lungă pantă verticală de 521 de metri, Kopaonik va fi “the it place”de la iarnă încolo. 

4. Slovenia

Având în vedere faptul că topul a fost conceput de către agenţiile de turism britanice, nu mă miră să gasesc şi astfel de destinaţii la categoria “exotice”. Anglosaxonii noştri abia acum îşi îndreaptă privirea către Estul Euopei, unde au surpriza să descopere o ţară încântătoare, cu natura aproape neatinsă de industrializare şi cu oameni primitori.

3. Kazakhstan

După faima nedorită pe care şi-a atras-o prin filmul Borat – varianta necivilizată şi mai mereu dezbrăcată a lui Ali G, Kazakhstan a reuşit în ultima vreme să atragă atenţia turiştilor şi prin peisajele muntoase superbe, lacurile şi râurile care fac din ţara lui Borat unul dintre cele mai pitoreşti locuri de pe glob.

2. Quebec, Canada

Nimic nou sub soare nici în ceea ce priveşte acest oraş – mă refer pentru românii care emigrează acolo de ani de zile în numere mai mari decât efectivul armatei naţionale. Deşi rivalizează cu oraşul geamăn Montreal, Quebec are locul lui bine asigurat în itinerariile iubitorilor de sporturi şi activităţi outdoors.

1. Macao, China

Sora mai mică a Hong Kong-ului, Macao prezintă un amalgam cuceritor de arhitectură portugheză, de pe vremea vechilor colonii, zgârie nori şi cazinouri strălucitoare, care i-au dobândit titlul de “Las Vegas al Estului”. Fuziunea influenţelor culturale europene şi chinezeşti face din Macao un loc fascinant, care combină familiarităţile vestice cu exotismul orientului îndepărtat.

Tu unde ai vrea să te duci?

Turismul preventiv – sa mergem cat se mai poate

Site-urile de specialitate spun ca noul trend in turism este determinat de… dezastrele naturale. In sensul ca oamenii viziteaza anumite locuri despre care sunt convinsi ca se vo schimba in anii care vin si vor sa le vada asa cum sunt acum.

Exemplele cele mai des folosite sunt « obiectivele« asa zise naturale, precum padurile tropicale puse in pericol tot mai mult de activitatea industriala intensa din zona sau speciile de animale pe cale de disparitie. Asa ca tot mai multi oameni scot din buzunar o caruta de bani ca sa vada “cat se mai poate” gazelele si leii din Africa, marea bariera de corali a Australiei, ursii panda sau koala si animalele polare, posibile victime ale incalzirii globale. Tot mai multe expeditii de tip « safari« si cereri din ce in ce mai mari pt excursii in Antarctica. Da, Antarctica. Daca va intereseaza, aproape 50 000 de oameni au fost pe marele continent alb numai anul trecut! 

Si parerea mea e ca lista nu se opreste aici. Turnul din Pisa nu poate sta inclinat la nesfarsit, Venetia se scufunda si ea cu cate 10 cm pe an, Japonia nu mai are asa multe zile pe harta (nu in forma actúala cel putin), Orientul  Mijlociu, leaganul primelor civiliizatii despre care invatam la istorie, sta si el pe un butoi de pulbere si cate si mai cate.

Daca va mai spun si ca Guvernul olandez a anuntat in urma cu cateva luni ca ar putea interzice consumul de marijuana in celébrele Coffee shops din Amsterdam pentru a scapa orasul de faima de oras al drogatilor si pentru a atrage atentia turistilor catre celelalte obiective… E clar, lumea se schimba. In bine sau in rau, depende din ce loc stai sa privesti. Cert e ca daca vrei sa mai vezi anumite locuri/lucruri asa cum trebuie, ar cam fi cazul sa te grabesti.

Si daca stau bine sa ma gandesc, intr-un episod din « How I met your mother« , Ted vorbea despre o biblioteca presupusa grandioasa al carei arhitect nu luase in calcul si greutatea cartilor de pe rafturi si se afunda in pamant cu cativa centimetri pe an. Ar fi cazul sa merg s-o vad… cat se mai poate!

Voi ce « temeri turistice » aveti ? Ce ati vrea sa vedeti acum, pana nu se darama/topeste/scufunda etc ?

Wroclaw - The city of dwarfs

A perfect example of recently “manufactured” successful tourist attractions that complete the medieval image of an enchanting town – the dwarfs of Wroclaw.

Impossible to miss while strolling down the streets of the old city, over 100 such small statues (20-30 centimeters, not even knee high) brighten up your day. Each of them does something else, so there’s no chance of finding two identical creatures: eating, sleeping, shopping or protesting – all done in a miniature size, to make everything even more entertaining.

But where have these dwarfs come from? Local guides say that their origin dates back to the anti-communist resistance called the “Orange Alternative”, which aimed to mock the authorities in a peaceful manner. To be more precise, where the police would paint over the anti-communist slogans on the walls, the “orange supporters” would draw a dwarf in a funny manner. There have also been a couple of parades on the main streets of the city with hundreds of people dressed up as dwarfs or Santa Claus. On what grounds would you arrest these people? So, mission accomplished!

For the whole “collection”: click here.

What makes this even more interesting is the involvement of local businesses. So, if at first, in 2005, there were only 20 such statues, in time, certain bars and institutions made orders for more, to better suit their commercial purpose. The countdown has, consequently reached 147… and is still going!

So, in front of an Italian cantina, we find a smiling dwarf with pasta in his fork, at Pizza Hut another one has succumbed in his plate, the guards at the police station are accompanied by a dwarf in armor and a tourist dwarf(camera and backpack included) seems to be asking for directions in front of a souvenir shop. And it doesn’t stop there – at almost every shop in the city, you can buy a map, locating all the statues.

Wroclaw - Tara piticilor/The land of dwarfs

For the english version press here.

Un exemplu perfect de obieciv turistic de success fabricat de cativa ani, care sa completeze imaginea unui oras medieval de o frumusete aparte – piticii dinWroclaw.

Nu ai cum sa nu-i vezi intr-o plimbare prin central vechi. Sunt peste 100 de astfel de mici statui de vreo 20-30 cm (nu-ti ajung nici macar pana la genunchi) si fiecare face altceva: mananca, dorm, fac cumparaturi sau protesteaza – totul intr-o forma miniaturala, ceea ce sporeste amuzamentul trecatorilor.

Dar de unde si pana unde acesti pitici? Ghidurile locale amintesc momentul rezistentei anti-comuniste, cand o miscare numita “Alternativa portocalie” a cautat reducerea la absurd a autoritatilor. Ce faceau mai exact? Unde politia stergea lozincile anticomuniste de pe pereti, “portocaliii” desenau un pitic. De asemenea au avut loc marsuri prin centrul orasului cu sute de oameni imbracati in pitici sau mos Craciuni. Pe ce baze puteau fi arestati acesti oameni ? Exact !

Mai jos, cativa dintre cei mai simpatici pitici

Pentru intreaga colectie  click aici.

Un lucru cu atat mai interesant il reprezinta implicarea agentilor economici locali in sustinerea acestui proiect. Astfel, daca la inceput, in 2005 erau doar 20 de asemenea statui, pe parcurs s-au facut comenzi de pitici in anumite ipostaze, ca sa promoveze diverse localuri, si s-a ajuns la 147. Si numaratoarea continua…

Gasim, deci, in fata unui restaurant italienesc, un pitic cu o pasta in furculita, la Pizza Hut altul a esuat, satul, intr-o farfurie, iar la politie un strajer ne priveste sever, in vreme ce, in fata unui magazin de suveniruri, un pitic turist cu rucsac si aparat de fotografiat pare sa caute ceva. Iar promovarea nu se opreste aici. Poti cumpara, de la orice chiosc care se respecta, o harta a piticilor, cu nume, poze si amplasament.

Eu am incercat sa-i gasesc pe toti, dar, intr-o zi intreaga de alergat pe strazi, n-am reusit sa bifez decat veo 40!

Constanta – da, mai exista si altceva in afara de Mamaia

Constanta este orasul meu de suflet – mi-am trait acolo primii 14 ani din viata, am simtit fluturii in stomac specifici primei iubiri si mi-am facut prieteni pe viata. Cu tóate astea, ca oras turistic nu am descoperit Constanta decat acum vreo cativa ani.

Am cascat gura de uimire si am si plans in acelasi timp cand am vazut Casa cu Lei, hotelul care l-a gazduit si pe Eminescu de la fereastra caruia probabil scria “Mai am un singur dor”, Muzeul de Istorie si chiar si Casino-ul, tóate, tóate, tóate erau in paragina! Si daca nici aici nu mai are municipalitatea bani, nu stiu cine ar mai avea. Ca vorba ceea, Mazare o fi el mai cocalar de fel si danseaza cu brazilience semi-dezbracate pe la televizor, dar pe business merge bine.

Pentru cei care sunt insa interesati de cum era odata orasul si ce am fi putut vedea acolo, recomand cu caldura:

http://www.cugetliber.ro/1279054800/articol/65322/casa-cu-lei-adapostul-distins-al-colectiilor-de-arta/

http://www.litoralulromanesc.ro/cazino.htm

http://www.ziare.com/constanta/cultura/hotelul-in-care-a-stat-eminescu-in-paragina-1921385

Impotriva curentului

Asa ca preferam sa avem un mall imens in parcul Tabacarie, ca romanului ii place. Si ii place atat de mult incat tin minte ca, in urma cu vreo 10 ani, cand se punea problema ca, in acelasi loc, probabil chiar pe o suprafata mai mica, sa se faca o catedrala municipala, toti cetatenii responsabili au iesit sa protesteze. Mall-ul insa a fost primit cu aplauze si portofelele deschise. Ca doar sfantul Versace e mai stralucitor decat sfantul Petru!!!

Mai nou, vedeam lunile trecute la stiri ca s-a trezit cineva sa construiasca un mastodont de bloc modernist fix la cativa metri de geamia Hunkiar, monument istoric de prin 1800! Se pare ca intr-un tarziu autoritatile ar fi dat castig de cauza lacasului de cult, nu m-ar fi mirat insa ca banul sa acopere mirul si de data asta.

Cat despre mine, oricat de deplorabil ar arata orasul peste vreo 40-50 de ani,

Mai am un singur dor:
În linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;

Va invit sa va scrieti mai jos la comentarii povestea orasului natal si cum s-a transformat peisajul pe-acolo in ultimii ani.

Bath – orasul indragostitilor … de literatura

Undeva pe langa Londra sta o bijuterie de oras tipic englezesc, cu locuinte si structuri impunatoare di n piatra, cunoscut tuturor cititorilor lui Jane Austen (ale caror randuri le ingros si eu din liceu de cand mi-a picat in mana „Mandrie si Prejudecata”).

Vechi de pe vremea romanilor, care si-au construit primele bai acolo, gasind clima favorabila pt vacante, Bath este nelipsit din traseele turistice propuse de operatorii romani. Si au avut dreptate – intr-un sejur de 2 saptamani prin Anglia, la Bath am avut parte de cea mai calduroasa si insorita zi, perfecta sa urc dealul Crescentului (un palat MO-NU-MEN-TAL) in forma de semiluna care, la momentul de fata, serveste drept „blocuri” de locuinte, unul dintre ele fiind in posesia lui Nicolas Cage – probabil confiscat mai nou de Fisc pt datoriile actorului.

Timpul avea nesfarsita rabdare

Insa pe mine nu m-au fermecat atat numeroasele obiective turistice identificate de ghidurile traditionale. Personal, am preferat sa ma rup de grup si sa ma avant de una singura prin orasul iubirilor platonice dintre femei sarace, dar independente si indraznete si barbati cu stare, dar care se opun familiei pentru dragoste. Am intrat sfios in biserica unde s-au cununat parintii autoarei mele preferate si unde au botezat-o: Jane. M-am plimbat pe malul raului, pe aleile pietruite ale parcului (pe care, de altfel, mi l-am imaginat mult mai salbaticit) unde, odinioara, domnisoare cu umbrelute de dantela, impreuna cu bonele, surorile sau alte insotitoare isi faceau confidente despre fiorii pe care-i simtisera cu o seara inainte la balul guvernatorului, in bratele tanarului acela brunet, care valsa atat de bine.

Mi-a mai placut si un foisor din acelasi parculet, unde mi-am imaginat intalniri clandestine la amurg si juraminte rostite soptit, la adapost de orice priviri indiscrete.

Si, ca semn ca timpul de poveste si cel real se pot ingemana atunci cand literatura prinde viata, am gasit, la capul podului, un magazin idilic: de case de papusi (miniature doll-houses), cea mai mare distractie a fetitelor din epoca victoriana incoace, pe vremea cand chiar si joaca era luata in serios, nelasand nimic la imaginatia copiilor – miniaturi de mobila, mancare, personaje, tapet si alte decoratiuni, animale de companie si chiar si farfurii de portelan pe mesele pregatite pentru „cei ai casei”.

Dar asta sunt doar eu. Altora le-au placut pub-urile, catedrala, baile romane propriu-zise de la care orasul isi ia numele, sau luuuuuuunga strada comerciala din centru. Eu insa am preferat sa arunc o privire cu cateva sute de ani in urma, cand familiile instarite isi petreceau verile departe de capitala mohorata, care nu mai prezenta nicio distractie pentru domnisoarele plictisite.

Istanbul - 2 continente, 2 lumi paralele de o parte si alta a Bosforului = 1 oras fascinant

Stramtoarea Bosfor mi-a parut mai degraba o falie. Vechiul Constantinopole e strabatut de o bariera oarecum impenetrabila, desi sunt vreo doua poduri care leaga aceste 2 maluri si nenumarate feriboaturi care impanzesc marea mai ceva ca meduzele.

Si culmea! Diferenta zdrobitoare nu se justifica prin separatia continentelor. Chiar daca apartine de Europa, in orasul vechi m-am simtit mai coplesita de Islam decat in regiunea asiática. Nu, diferenta absolut inexplicabila se resimte la nivel economic, social si chiar urbanistic. Odata ce treci podul sau parasesti ambarcatiunea, mizeria si mirosul devin mai pregnante, agitatia strazilor nu mai e doar un zumzet vivace, iar preturile se injumatatesc.

Mi-am rezervat o zi intreaga pt partea asiatica, dar in cateva ore deja epuizasem lista „to do” din ghidul meu turistic (pe care de altfel il recomand, pentru ca nu multe obiective au informatii si in limbi de circulatie internationala). Am vazut un fost palat transformat intr-o fortareata, unde gardul din sarma ghimpata si soldatii inarmati pana-n dinti m-au impiedicat sa fac poze structurii impozante, vechea cladire a universitatii si cateva geamii. In vremea asta, malul european ma imbia cu palatul Topkapi, moscheile monumentale si superbul Dolmabahce, un cristal mai pretios decat Versailles, avand in vedere contextul inconjurator.

5 lira-10 lira. Special for you

Un „must” pe agenda oricarui calator prin acest oras il reprezinta cele 2 bazare acoperite: cel egiptean pt ceaiuri, mirodenii si dulciuri si Grand Bazar pt... orice altceva de la aur si smaralde la covoare si tricouri cu Galatasaray.

Preturile (daca sunt afisate) variaza: de la dublul la de patru ori valoarea obiectului respectiv si, oricat de priceput ai fi in arta de a negocia, (recomand sa recurgi la scene dramatice, iesiri furtunoase, figuri uimite sau indignate) ceva ieftin tot pe strada se gaseste, sau la chioscurile de ziare, care ocazional vand si felurite suveniruri.

Dar nu toata Turcia inseamna negocieri in tarabe inghesuite. In partea noua a Istanbulului, am descoperit o combinatie de Calea Victoriei si Lipscani. Mai pe scurt, piata Taksim, unde strada principala te imbie cu magazine in toata regula, iar daca te aventurezi pe una din stradutele care se deschid perpendicular, vei fi asaltat de zecile de chelneri sau patroni de restaurante, intr-o mare de mese hiperaglomerate si o galagie vesela.

Allah, ma auzi? – o revelatie religioasa

Mi s-a parut absolut fenomenala trecerea atat de fireasca pe care Istanbulul, fost leagan al crestinatatii, a facut-o catre Islam. Am fost realmente mai miscata de turci decat de asa zisii fanatici arabi din Egipt sau Emirate. Zecile de minarete care strapung linia orizontului sunt absolut impresionante, iar daca nimeresti si in timpul uneia din cele 4-5 rugaciuni zilnice, chiar daca nu intelegi nimic din glasul poruncitor al imamului, nu poti sa nu te simti usor umil.

Acelasi sentiment de nimicnicie umana m-a cuprins si la intrarea in Hagia Sofia (Aya Sofya), vechea catedrala a lui Constantin cel Mare, unde am simtit ca insel istoria, inchinandu-ma la ramasitele de icoane crestine, in vreme ce, peste drum, in Sultanahmet (cunoscuta mai degraba sub numele de Moscheea Albastra) sute de turci ingenuncheau in fata lui Allah si a Profetului.

M-am obisnuit in cele din urma si cu slujba de la 5 dimineata, devreme ce hotelul meu era asezat nu langa una sau doua, ci trei (!!!!) geamii.

All in all, nu pot decat sa recomand orasul, cu bune si rele, sultani si minarete, baclavale si Nastratini.

Teşekkür (multumesc) ca m-ati citit si va invit sa va impartasiti propriile experiente legate de Istanbul sau Turcia in general.