Constanta este orasul meu de suflet – mi-am trait acolo primii 14 ani din viata, am simtit fluturii in stomac specifici primei iubiri si mi-am facut prieteni pe viata. Cu tóate astea, ca oras turistic nu am descoperit Constanta decat acum vreo cativa ani.
Am cascat gura de uimire si am si plans in acelasi timp cand am vazut Casa cu Lei, hotelul care l-a gazduit si pe Eminescu de la fereastra caruia probabil scria “Mai am un singur dor”, Muzeul de Istorie si chiar si Casino-ul, tóate, tóate, tóate erau in paragina! Si daca nici aici nu mai are municipalitatea bani, nu stiu cine ar mai avea. Ca vorba ceea, Mazare o fi el mai cocalar de fel si danseaza cu brazilience semi-dezbracate pe la televizor, dar pe business merge bine.
Pentru cei care sunt insa interesati de cum era odata orasul si ce am fi putut vedea acolo, recomand cu caldura:
Impotriva curentului
Asa ca preferam sa avem un mall imens in parcul Tabacarie, ca romanului ii place. Si ii place atat de mult incat tin minte ca, in urma cu vreo 10 ani, cand se punea problema ca, in acelasi loc, probabil chiar pe o suprafata mai mica, sa se faca o catedrala municipala, toti cetatenii responsabili au iesit sa protesteze. Mall-ul insa a fost primit cu aplauze si portofelele deschise. Ca doar sfantul Versace e mai stralucitor decat sfantul Petru!!!
Mai nou, vedeam lunile trecute la stiri ca s-a trezit cineva sa construiasca un mastodont de bloc modernist fix la cativa metri de geamia Hunkiar, monument istoric de prin 1800! Se pare ca intr-un tarziu autoritatile ar fi dat castig de cauza lacasului de cult, nu m-ar fi mirat insa ca banul sa acopere mirul si de data asta.
Cat despre mine, oricat de deplorabil ar arata orasul peste vreo 40-50 de ani,
Mai am un singur dor:
În linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
În linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Va invit sa va scrieti mai jos la comentarii povestea orasului natal si cum s-a transformat peisajul pe-acolo in ultimii ani.
